Arhive pe etichete: che guevara

Cuba-r 2.0

Via Revolutionary Road  Che pe strazile Tehran-ului

5107_1158935366398_1018197149_30480710_4247353_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Pe barba ayahtollahului… Viva la Revolucion?!

ps: nu am nimic cu ayahtollahul dar ma intreb oare cum ii sta barberit 😀

Scrie un comentariu

Din categoria bar, cafea, fotografie, neuronul singuratic, politica, realitate

Gagarin

ussr0107

Domnu’ din poză e Gagarin. Pentru cei care nu au citit „Tânara Gardă” probabil nu spune nimic.  De fapt cea mai tare chestie auzită despre Gagarin e că a fost cel mai ghinionist om din lume: a decolat din Uniunea Sovietică, a ocolit Pământul şi a aterizat tot în Uniunea Sovietică…

Imaginea am găsit-o la Cimitirul Sovietic  pe când cotrobăiam in Internet după Hast Siempre Comandante

http://download.sovmusic.ru/m32/hasta.mp3

Preiau de pe site, un fragment din intorducerea în limba engleză, probabil cea în rusă e exact la fel:

 

DEAR COMRADE

The music submitted on this site – is an evident sample of a totally new culture, which completely differs from all that, with what Hollywood and MTV supply us so much. This culture, being free from the cult of money, platitude, violence and sex, was urged to not indulge low bents of a human soul but to help the person to become culturally enriched and to grow above himself…

Scrie un comentariu

Din categoria neuronul singuratic

Cuba-r

Dacă am înţeles bine anul acesta e nu ştiu ce aniversare Che. Ce Che? Che Guevara. Nu ştiu dacă naşterea, moartea, apariţia primului floc, şamd. Adevărul e că nu m-am chinuit să aflu. Sau e aniversarea Revoluţiei. In fine nu contează.
De fapt ieri stăteam în barul de pe colţul pe care îl face strada X cu strada Y, bar cu „profil” cubanez. Dacă e să îmi fac veacul undeva acela e locul, iar orele dupa-amiezii sunt liniştite, Buena Vista Social Club sună bine când e linişte, cafeaua e bună, se poate citi, conversaţiile sunt în low level, chiar şi cuplul de la masa din colţ, ocupat cu cearta ce suna goarna revoluţionară a sfârşitului relaţiei îşi purta discuţia animată la un nivel sonor redus, doar încordarea feţelor, ochii puţini plânşi ai blondei trădau adevărul..
Cu siguranţă în oraş există baruri mai nu ştiu cum. Mai chic, mai mov, mai trendy. Ştiu unul din acestea. Geamuri, fotolii, meniu, de fapt totul a la carte… Design, nene. Clientela? Snobii, figuranţi, femei în jur de 40 de ani, sigure sau cu prietenele… Locul tipic de socializare… Total neinteresant. Teoretic pot să înghit locul. Doar că au cafea care nu cadrează cu gusturile mele în domeniu de cafea.
De curând în zona respectivă s-a deschis o terasă.. Incredibilă. nu am călcat pe acolo. Au cafea de la Nespresso. Pula mea! Eu vreau cafea bună nu cafea de design!
După cum spuneam, ieri eram în barul hai să îl numim „cubanez”, bar în care am călcat prima dată acum 7 ani, a doua zi după ce m-am mutat în oraşul Z… Ieri în timp ce beam cafeaua am ridicat ochii. În faţa mea, spânzurat, un fanion mare, roşu cu Che. Imaginea de pe tricourile barului, tricourile fiind cachii şi evident nu roşii. M-am uitat în ochii lui Che şi el nimic. Se holba în continuare undeva pe geamul din spatele meu.Mi-au trecut prin mite diversele discuţii legate de Che, de ciudaţii revoluţionari din 68,69, de antifa, de noii revoluţionari încălţaţi în tenişi chinezeşti, marca Converse de cele mai multe ori, cu jeanşi, cămăşi verzui, sacouri de raiat, părul semilung, breton, un fel de nouă emblemă a stângii fără comunism în căutarea a ceva, un fel de stângă postmodernă criticată pentru lipsa de profunzime, şamd. Parcurgând bloguri legate de imaginea respectivei stângi cumva totul se amesteca tenişi, marxism, antifa… un amalgam asupra căruia plutea imaginea Eternului Che Guevara, criminalul după unii, revoluţionarul după alţii, bestia, şamd… Mental l-am scos pe Che din acel amalgam şi am vrut să îl înlocuiesc cu altă imagine… Şi i-am luat pe rând. Karl Marx nu merge. Arată a burghez. Lenin. Ăsta arată a ţârcovnic, Stalin a popă de sat, Mao a bucătar, Kim Il-sung arată a CEO de corporaţie, Kim Jong-Il, ce să faci cu el pe tricou când are faţa aia… Nea Nicu? Hai să fim serioşi. Ce mai rămâne de fapt? Che şi Fidel. Fidel fumează şi e în viaţă. Ce să caute pe tricouri…Mă uit la revoluţionarii care pot fi imagine şi nu rămân prea mulţi. De aceea e Che imaginea revoluţiei… Plus uniforma cu care apare în poze e quasimodernă. În cealaltă parte se află uniformele lui Hitler, Mussolini, Franco, Pinochet… Să fim serioşi. Ar purta cineva o astfel de uniformă de stradă? Mobutu…
Ascultând Hasta siempre Comandante

îmi dau seama că e singurul care se poate dansa bălăngănindu-te de pe o parte alta… Pentru restul: Lenin, Stalin, Nea Nicu, Hitler, Mao, Kim-i amândoi, toţi au imnuri, marşuri cu iz de pas de defilare şi stat drept până îţi intră picioarele în cur. Iar lumea preferă să se bălăngăne în ritm de salsa decât să bată pas de gâscă. De asta a căştigat Che bătălia pentru locul de pe tricou…Pentru că dacă dai la o parte versurile poţi să te bălăngăni cu gagica în braţe pe cântecul ăsta în timp ce o lipeşti cu curul de perete, pe când un marş rămâne tot un marş cu versuri sau fără…

2 comentarii

Din categoria bar